Pe 23 aprilie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, un simbol al liderului, luptătorului și martirului. Această zi este însoțită de tradiții și superstiții respectate cu sfințenie de români.
Peste un milion de români își serbează astăzi onomastica, purtând numele Gheorghe, George, Georgiana, Gina și altele derivate. Sărbătoarea este una de mare însemnătate pentru creștini și este marcată de diverse tradiții populare. Sfântul Gheorghe este asociat cu începutul unui nou ciclu al vieții, iar în această zi, se spune că cei care nu dorm mult vor fi harnici și sănătoși pe tot parcursul anului. Oamenii se spală cu rouă, considerată vindecătoare, iar la porți, feronerie sau fântâni se pun ramuri de salcie, stejar și fag pentru a alunga spiritele rele și bolile.
Această sărbătoare mai este cunoscută sub denumirea de Sângiorzul vacilor sau Alesul și marchează începutul anului pastoral, fiind o zi importantă pentru ciobani. Aceștia aleg astăzi locul pentru strungă sau stână și mieii pentru primul muls.
Pentru a proteja gospodăriile de influențele malefice, se respectă obiceiuri precum aprinderea focurilor rituale, cântatul din bucium și stropirea cu apă, dar și producerea de zgomote pentru îndepărtarea strigoilor. În plus, există superstiții legate de sănătate și noroc, precum băile în apă curgătoare înainte de răsăritul soarelui, care sunt considerate benefice pentru sănătate pe tot parcursul anului, sau semănatul busuiocului pentru a aduce cinste și respect.
În ziua de Sfântul Gheorghe, există și câteva interdicții:
- Nu se lucrează.
- Nu se face foc nou în gospodărie.
- Nu se ceartă și nu se poartă ură.
- Nu se consumă alcool în exces și nu se petrece cu zgomot.
- Nu se aruncă resturi sau apă murdară în curte sau pe uliță.
- Nu se taie părul sau unghiile.
Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, în jurul anului 270 d.Hr., într-o familie creștină. La vârsta de 20 de ani, s-a înrolat în armata romană, unde a devenit căpitan în garda imperială. În ciuda poziției sale, nu a renunțat niciodată la credința sa. În anul 303, în urma edictului împăratului Dioclețian de prigonire a creștinilor, Sfântul Gheorghe a refuzat să-și părăsească credința, fiind arestat și supus unor torturi cumplite. La vârsta de 33 de ani, a fost decapitat. În tradiția iconografică, el este adesea înfățișat călare pe un cal alb, străpungând un balaur cu sulița.
Partajează acest conținut:
Despre autor
