
Victor Ponta are un talent rar întâlnit chiar și în politica românească: acela de a se poziționa mereu acolo unde crede că îi este mai bine.
Azi acuză guvernul că este „ilegitim și nelegitim”, mâine, poate, își amintește că a fost parte din el. Azi promite schimbare, mâine revine la vechile structuri, așa cum a făcut după eșecul PRO România. Întrebarea este simplă: când să-l luăm în serios?
Să privim faptele. Ponta a fost consilierul premierului până în februarie anul acesta, a susținut programul guvernului, a fost ales deputat pe listele PSD, iar acum, brusc, guvernul pe care îl sprijinea a devenit „nelegitim”. Ce s-a schimbat? Nimic altceva decât poziția lui Ponta față de putere. Acum încearcă să se urce pe voturile lui Georgescu, că doar se vrea președinte.
Este o rețetă veche, dar obosită: politicienii care se reinventează peste noapte mizează pe faptul că electoratul uită repede. Dar românii s-au săturat de astfel de piruete. Dacă acest guvern este ilegitim astăzi, înseamnă că era la fel și atunci când Ponta îi era consilier. Dacă programul guvernamental era bun atunci, de ce este rău acum?
Victor Ponta pare să creadă că poate fi și în opoziție, și la putere, și critic, și susținător, toate în același timp. Dar politica nu funcționează așa. Într-o democrație sănătoasă, liderii își asumă trecutul, nu îl rescriu după cum le dictează interesele electorale. Dacă vrea să fie luat în serios, trebuie să decidă când a fost sincer: când era în guvern sau acum, când vrea să-l schimbe.
Altfel, rămâne doar un alt politician care își schimbă principiile la fel de ușor cum își schimbă cravatele în campanie.
Partajează acest conținut: